Mulți bicicliști le place amândoi din motive diferite. Unii oameni cred cu tărie că călăritul este călărit indiferent unde călărești și, desigur, unii oameni mor - adepți grei ai unui tip de bicicletă.
Dacă sunteți un motociclist care începe să călărească o bicicletă rutieră după ce a călărit câțiva ani de cruci - biciclete de țară, veți fi foarte surprins de diferența de echipament și de cultura diferită a ciclismului. Unii oameni poartă întotdeauna o vestă cu o pungă de apă atunci când călătoresc cu o bicicletă de munte în loc să folosească o sticlă de apă. Dar dacă purtați o astfel de vestă pentru a participa la călăritul rutier, cu siguranță veți fi îndreptat și râs.
Când treceți de la biciclete rutiere la biciclete de munte sau de la biciclete montane la biciclete rutiere, cel mai bine este să înțelegeți profund cerințele diferite în echipamente, fitness, siguranță și manipulare. Iată câteva puncte cheie pe care trebuie să le știți despre diferența dintre bicicletele rutiere și bicicletele de munte înainte de a trece de la o bicicletă la alta.
1. antrenament și fitness
Deși bicicletele rutiere și bicicletele de munte sunt ambele pedalând două dispozitive cu roți -, acestea au cerințe foarte diferite pe corp, astfel încât antrenamentul pentru fiecare sport este, de asemenea, diferit.
„În timp ce toți călăreții au nevoie de o bază aerobă solidă, ciclismul montan necesită și o bază anaerobă”, spune antrenorul certificat de nivel 1 Biciclist din SUA.
Ciclistii rutieri pot croi de -a lungul plajei cu ușurință fără mult efort, dar traseele pentru biciclete de munte au adesea în sus, abrupte, abrupte sau viraje strânse, care necesită mult efort pentru a urca deal.
Ciclismul montan este, prin natura sa, mai impactant. Cu mai puține oportunități de a menține un ritm sau un efort constant pentru perioade îndelungate de timp în ciclismul montan, combinate cu nevoia de a reacționa constant la teren, plimbările de antrenament pentru ciclism montan tind să fie mai scurte decât plimbările de antrenament pentru ciclism rutier.
Antrenamentul pentru o bază aerobă puternică este similară în fiecare sport: călătoriile lungi, scăzute - sunt necesare pentru a construi rezistență. Cu toate acestea, bicicliștii de munte pot fi dificil să găsească o locație în aer liber pentru a face acest tip de antrenament. Acolo vine la îndemână un antrenor de biciclete interioare.
În plus, fitness -ul de alpinism ideal pentru cele două stiluri de călărie este diferită. De exemplu, este posibil ca un ciclist rutier să poată fi capabil să rămână așezat mai mult timp în timp ce urcă, în timp ce un motociclist de munte poate avea nevoie să izbucnească cu putere în sus, apoi să se recupereze pe drumul în jos și să repete din nou acțiunea.
Prin urmare, antrenamentul de putere bazat pe forță - este util în special pentru bicicliștii de munte care doresc să efectueze cel mai bine în evenimentele de drum -.
Ciclismul rutier este ca o cursă de maraton, iar ciclismul montan este ca un alergător de cursuri. Ambele sporturi sunt distractive, dar complet diferite.
De asemenea, o diferență uriașă în antrenament este aceea că bicicliștii de munte trebuie să mențină un puternic corp superior și mușchii de miez, în timp ce bicicliștii rutieri trebuie să se concentreze pe dezvoltarea mușchilor de prindere mai puternică, braț, umăr și miez pentru a -i ajuta să se deplaseze în siguranță -.
Ciclismul montan necesită o mulțime de „tragerea” bicicletei și mai multe operațiuni tehnice, deci Full - puterea corpului este mai importantă. Ciclismul rutier necesită în continuare un corp puternic de sus și mușchi de miez pentru a menține postura și a merge eficient. Doar că modul în care sunt activate în timpul călătoriei este diferit.
2. Echipamente și echipamente
În ceea ce privește echipamentul, veți găsi diferențe majore în configurația bicicletei dintre ciclismul rutier și ciclismul montan. Acestea includ:
Geometria și greutatea bicicletei: bicicletele de munte sunt mai grele pentru a face față terenurilor mai dure și a stilurilor de călărie și au geometrii diferite în funcție de stil (coborâre, enduro, cross - țară, freeride); Bicicletele rutiere prioritizează geometria aerodinamică și greutatea mai ușoară pentru viteză.
Roți și anvelope: roțile și anvelopele pentru biciclete de munte sunt mai largi, cu o riune mai adâncă; Anvelopele cu bicicleta rutieră prioritizează viteza, sunt mai subțiri și au o rundă minimă. Anvelopele pentru biciclete montane sunt efectuate la presiuni scăzute pentru a îmbunătăți fluxul și a reduce alunecarea, în timp ce anvelopele pentru biciclete rutiere sunt de obicei rulate la presiuni mari pentru a maximiza viteza.
Suspensie: bicicletele rutiere nu au suspensie, deoarece de obicei nu este nevoie și o astfel de caracteristică ar adăuga o greutate inutilă. Bicicletele de munte au aproape întotdeauna cel puțin un sistem de suspensie și puteți obține o bicicletă de munte hardtail (cu suspensie doar în față) sau o suspensie completă (cu suspensie atât în față cât și în spate) pentru a absorbi impactul, deși unele biciclete montane „rigide” nu au deloc suspensie.
Cu toate acestea, sunt multe de luat în considerare în afară de bicicleta în sine.
Bicicletele rutiere și echipamentele asociate lor sunt în general concepute pentru a fi rapide și aerodinamice. Când ne gândim la căști pentru biciclete, majoritatea oamenilor se gândesc la forma căștii. Acești călăreți sunt cunoscuți că poartă tricouri și pantaloni scurți pentru a reduce dragul. Mănușile scurte - ajută la ștergerea transpirației și la menținerea unei strânsoare fermă pe ghidon.
Pe de altă parte, bicicliștii de munte poartă adesea cămăși și pantaloni scurți pentru confort, cu căptușeală opțională la coate și genunchi pentru un teren mai tehnic. Mănușile cu degetul - sunt, de asemenea, standard pentru a proteja mâinile de ramuri și alte lucruri pe care călăreții le -ar putea zgâria pe trasee strânse. Căștile de față - sunt frecvente în rândul călăreților de coborâre și a oricui care călărește pe un teren foarte tehnic.
După cum am menționat mai sus, modul în care este transportat un pachet de hidratare variază. Bicicliștii de munte poartă adesea veste de hidratare, deoarece este mai ușor să luați o înghițitură de apă pe teren tehnic decât să vă aplecați spre cadru pentru a apuca o sticlă de apă. Pachetele de hidratare împiedică, de asemenea, călăreții să înghită noroiul stropit. Ciclistii rutieri folosesc sticle de apă și suporturi de sticlă care sunt fixate pe rama bicicletei.
Bicicliștii de munte și bicicliștii rutieri poartă, de asemenea, pantofi diferiți. Mulți bicicliști rutieri nu poartă adidași, ci mai degrabă încălțăminte de ciclism sau pantofi blocați non -, deoarece transferă mai bine puterea și îmbunătățesc eficiența pedalării.
Deși unii de pe - bicicliști rutieri poartă clapete, este obișnuit să folosești pedale largi, plate, cu pantofi plate, grippy, deoarece acest lucru permite călărețului să se detașeze de bicicletă mai ușor în caz de cădere; Acest lucru ajută, de asemenea, la împingerea bicicletei peste secțiuni care sunt în prezent peste nivelul lor de îndemânare.
3. Manipulare și abilități
Una dintre cele mai semnificative diferențe între configurațiile bicicletei este ghidonul, care sunt strâns legate de manipulare. Terenul tehnic necesită o funcție și o manevrabilitate mai mare a ghidonului; Pe trotuar, avantajele aerodinamice precum ghidonul cu picături domină.
Principala abilitate a unui ciclist rutier este menținerea echilibrului. Atâta timp cât călărețul păstrează forța pe pedale și menține o viteză minimă, rotirea este simplă.
Pe o bicicletă rutieră, călărețul menține cinci puncte de contact cu bicicleta de cele mai multe ori: fiecare mână ținând ghidonul, scaunul și ambele picioare pe pedale.
În schimb, „călăritul unei biciclete de munte pe un traseu normal poate fi simplu, dar, odată ce drumul devine obraznic, este necesar un set cu totul nou de abilități. Bicicliștii de munte sunt adesea în afara șei și au doar patru puncte de contact (mâini și picioare), ceea ce necesită ca călărețul să aibă o stabilitate dinamică mai mare.
De asemenea, este necesar să puteți manevra bicicleta peste obiecte precum roci, rădăcini, copaci și stânci sau picături. Poziția corpului pe bicicletă este critică, iar călărețul trebuie să mute constant corpul pentru a menține întotdeauna poziția relativă corectă. De exemplu, pe o picătură, călărețul trebuie să schimbe în mod semnificativ centrul de gravitație înapoi, așezând de obicei torsul în spatele șeii.
Iv. Siguranță și etichetă
Există pericole inerente în orice sport. Ciclismul nu face excepție, indiferent unde te afli. Cu toate acestea, pericolele dintre aceste două tipuri de călărie sunt foarte diferite.
Pe drum pe trasee, cea mai mare amenințare este traficul de vehicule. De asemenea, este obișnuit ca șoferii să nu vadă bicicliști atunci când nu le acordă atenție pe drum.
Ciclistii rutieri păstrează o atitudine pozitivă și presupun că mașinile nu le pot vedea. Iată câteva lucruri de făcut pentru a rămâne în siguranță:
Opriți -vă la semnele de oprire, faceți contact vizual cu șoferii de mașini, apoi continuați -vă pe drum.
Se supune tuturor semafoarelor și semnalelor.
Mergeți constant, constant și într -o linie dreaptă.
Plimbați pe benzi pentru biciclete desemnate sau trasee pentru biciclete
Cunoașteți regulile și cerințele pentru călătoriile de grup
Semnalizează la întoarcerea, încetinirea, oprirea sau pornirea
Pe trasee, cea mai mare amenințare este terenul. Ciclismul montan prezintă un risc de vătămare din cauza naturii tehnice a sportului. Găsirea unui echilibru între păstrarea în siguranță și îmbunătățirea abilităților dvs. poate fi o modalitate excelentă de a vă îmbunătăți abilitățile de călărie. Poate fi dificil. Iată câteva lucruri de făcut pentru a te păstra în siguranță:
Purtați un echipament de protecție adecvat, inclusiv o cască de față completă -, plăcuțe de cot și plăcuțe de genunchi. Purtați mai multe echipamente atunci când mergeți pe un nou traseu sau încercați un traseu care să depășească nivelul dvs. actual de abilități.
Urmați „pre - Ride, re -, gratuit, gratuit -}" Metoda "pe un traseu necunoscut, plimbați -vă încet și cu atenție pentru a observa terenul și a ocoli atunci când este necesar. La următoarea plimbare, plimbați -vă destul de încet, dar încercați mai multe sau toate caracteristicile terenului. La a treia și ulterioară călătorii, parcurgeți o viteză normală și încercați toate caracteristicile terenului.
În calitate de începător sau de cineva care dorește să -ți îmbunătățească abilitățile, puteți exersa pe trasee, ceea ce înseamnă să practicați din nou și din nou ca și cum ați face la sală.
Când coborâți de pe bicicletă și mergeți pe teren, nu sunteți sigur că puteți trece, reamintiți -le celor din jurul vostru
Dacă cădea, mutați -vă pe voi înșivă și bicicleta de pe drum cât mai repede posibil.
Dacă mergeți cu un grup, decideți din timp pe timpul aproximativ pentru fiecare călăreț la coborâre.
Un alt aspect cheie, indiferent de disciplină, este alegerea cu cine călărești cu înțelepciune. Călătoria cu cineva care este mai bun decât te -ai putea pune în urmă, în timp ce călărești cu cineva care este mai capabil din punct de vedere tehnic, ar putea însemna că vei merge cu bicicleta de munte de -a lungul unor trasee, nu ești gata să călărești.
V. Cultura ciclismului este diferită
Există multe povești ale concurenților de elită în rândul bicicliștilor rutieri și, probabil, oamenii au tendința de a face acest lucru, deoarece ciclismul rutier este, în general, mai multă performanță - orientată în comparație cu ciclismul montan, ceea ce este mai multă îndemânare - orientată spre ciclism. Sau poate că pilotii cu bicicleta de munte sunt mai calmi și mai așezați - înapoi!
Această cultură poate apărea la evenimente. Participați la o plimbare cu bicicleta de munte sau o cursă și veți auzi probabil oamenii râzând, verificându -și echipamentul reciproc și, în general, primind noii veniți. În schimb, la o cursă de biciclete rutiere, atmosfera va fi mult mai liniștită, mai gravă și mai intensă.
Cu toate acestea, în aceste două sporturi diferite de ciclism, puteți găsi prieteni cărora le place să călărească în niciun stil.
Ar fi incomplet fără a menționa popularitatea ciclismului cu pietriș, un sport nou care atrage călăreții care doresc să se îndepărteze de trafic, să se distreze și să parcurgă distanțe lungi. Călăreții de pietriș sunt adesea o combinație de călăreți rutieri și bicicliști de munte, iar evenimente precum competițiile de ciclism cu pietriș se concentrează pe incluziune, care poate fi cel mai divers și mai incluziv grup de călăreți.
6. Provocare și experiență
Ciclismul rutier este o modalitate excelentă de a vedea lumea, deoarece puteți parcurge mai mulți kilometri într -un timp dat pe drumuri netede și rapide. Ciclistii rutieri își pot explora orașele și pot găsi lucruri sau fericire pe care nu le -ar găsi niciodată pe jos.
De asemenea, ciclismul rutier tinde să fie opțiunea mai convenabilă: „Puneți -vă doar casca, ieșiți și mergeți pe drum”.
Cu toate acestea, există ceva cathartic despre călăritul în pădure, luând ceea ce natura are de oferit.
Unul dintre cele mai mari recompense ale ciclismului rutier este călăritul rapid pentru o lungă perioadă de timp: puține experiențe se pot compara cu o coborâre de 100 de curte, completate la 40 sau 60 de kilometri pe oră.
În schimb, ciclismul montan poate fi mai popular cu cei care doresc să se îndepărteze de traficul rutier, să fie mai cufundat în natură și doresc să adauge un element tehnic la călătoriile lor, dar în detrimentul vitezei și al kilometrajului.
În total, ambele sporturi sunt foarte distractive, au beneficii deosebite pentru sănătate și fitness și au o componentă socială puternică.
Cel mai bine, nu există nicio regulă care să spună că nu le poți face pe amândouă!
